- dejécţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. dejécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dejécţiei; pl. dejécţii, art. dejécţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dejécţie
Look at other dictionaries:
dejecţie — DEJÉCŢIE, dejecţii, s.f. 1. Evacuare a excreţiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În… … Dicționar Român
agestru — AGÉSTRU, agestre, s.n. Con de dejecţie. – Din fr. agestre. Trimis de ana zecheru, 30.08.2002. Sursa: DEX 98 AGÉSTRU s. v. con de dejecţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime AGÉSTRU s.n. Con de dejecţie. [cf … Dicționar Român
con — 1 Element de compunere însemnând împreună cu , care serveşte la formarea unor substantive (conşcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, convieţui etc.) sau a unor adjective (conaţional). [var.: co ] – Din fr. co(n) (lat. cum ). Trimis de dante … Dicționar Român
dejecţiune — DEJECŢIÚNE s.f. v. dejecţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEJECŢIÚNE s.f. v. dejecţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
piemont — PIEMÓNT, piemonturi, s.n. Formă de relief situată la contactul unor munţi cu o câmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă. [pr.: pi e ] – Din fr. piémont. Trimis de oprocopiuc … Dicționar Român
proluviu — PROLÚVIU, proluvii, s.n. Depozit sedimentar detritic format sub acţiunea torenţilor la baza unor pante. – Din lat. proluvium. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 prolúviu s. n. [ viu pron. viu], art. prolúviul; pl. prolúvii, art. pr … Dicționar Român
dejecta — DEJECTÁ, dejectéz, vb. I. tranz. (Rar) A evacua dejecţii. – Din dejecţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
